Neluând în seamă disperarea transportatorilor şi rareori vocile tânguite a navetiştilor, consilierii locali şi-au dat votul, cu ceva vreme în urmă, pentru mutarea staţiei de microbuze sub ditamai, Podul Decebal. Nu actul mutării în sine este cel care ne pune pe gânduri, cât momentul ales de către legiuitorii locali.

Hotărârea îndelug moşită, a fost pusă în practică într-un moment cât se poate de neplăcut. Cel puţin aşa susţin navetiştii. Legislatorii noştri locali nu au luat în calcul un aspect cât se poate de real. Locul este expus unor fenomene, să le spunem microclimatice, cât se poate de neplăcute. Curentul de aer, dea dreptul insuportabil, ce îşi face de cap în staţia cu pricina, nu crapă doar pietrele ci
şi smalţul dinţilor şi obrajii sutelor de navetişti condamnaţi să aştepte uneori zeci de minute în şir autobuzele care-i vor duce apoi în toate colţurile judeţului.

Cu toate că e vorba de un fenomen fizic elementar, se pare că legiuitorii(a se citi consilierii) au cam lipsit de la lecţiile respective. Ori poate frica de enoriaşi i-a înduplecat să-şi dea votul pentru mutarea staţiei de lângă catedrală, sub Podul Decebal. Până una-alta, şi doctorii trebuie să trăiască din ceva. Ca doar o otită, sinuzită ori de ce nu, bolile reumatice, nu sunt un capăt de lume! Oraşul de pe bătrânul Samus a văzut mii de ciudăţenii dea lungul veacurilor. Aşa că nu o să ne opintim de gerul năprasnic adus de curenţii de aer, înteţit şi de apropierea Someşului. Una peste alta, doctori avem, că Domnul se pare, prin harul trimis asupra enoriaşilor şi consilierilor locali, a cam luat mâna de pe noi …