Lanterna amintirilor pâlpâie sfielnic, în această clipă când rostim un ultim adio pentru cea care a fost Roxana Stângaciu Briban. Acum douăzeci de ani scriam, după concertul aniversar al Corului de copii Radio, dirijat de Eugenia Văcărescu, încheiat cu Valurile Dunării de Ivanovici: „O urmăresc pe Roxana Stângaciu, principala lor solistă, cu vocea ei de pasăre ce abia învaţă zborul şi-mi imaginez şi alte voci care şi-au început viaţa aici…” Acum s-a frânt acest zbor, după ce cucerise înălţimile. Mai întâi ca studentă la Conservatorul bucureştean, la clasa Mariei Slătinaru Nistor, aplaudată la concertele şi concursurile în care performanţele sale fermecau publicul – urcând de la premiul maxim în competiţia desfăşurată sub numele Magdei Ianculescu, fiind distinsă de Fundaţia „Ludovic Spiess”, apoi premiată de Radiodifuziune ca „vocea de aur a anului”.

Marile sale succese pe scenele lirice europene sau de peste Ocean le cunosc din cronici şi reportaje. Însă realizările oferite iubitorilor de operă pe prima scenă lirică a ţării le-am urmărit cu încântare şi admiraţie, descoperind în cea care îmi fusese studentă la cursurile de istoria muzicii pe artista care devenise o autentică Divă. Capacitatea efortului în studiu, muzicalitatea, talentul interpretativ şi scenic slujeau o voce de excepţie, menită a atinge cele mai sensibile coarde ale sufletului nostru. Roxana Stângaciu Briban a fost pasărea măiastră a acestor ani, o adevărată eroină verdiană (Violetta, Aida, Amelia, Alice Ford, dar şi Recviem), personaj verist (Mimi, Butterfly, Nedda), prima donna romantică (Margareta din Mefistofele, Micaela din Carmen), capabilă a schiţa eleganţa vieneză din marile operete (Rosalinda din Liliacul, Hanna Glavary din Vaduva veselă). Cariera sa în ascensiune putea continua, dar dramatice lovituri ale destinului s-au aşezat neîndurător de-a curmezişul vieţii sale, până la teribila decizie fatală. Se spune în poporul nostru că plecarea definitivă este marcată se semnele dezolării, când cerul este întunecat şi plouă. Într-adevăr, în ultimul drum astfel a însoţit-o natura pe această minune a cântului, lăsând în arta lirică românească o tristeţe de nemângâiat pentru pierderea vocii de aur care a fost Roxana Stângaciu Briban .

Grigore Constantinescu